Președinte JCI Cluj în 2011 și președinte JCI România în 2014, numit între timp Senator JCI, Stelian Burduhos s-a deschis în fața noastră și ne dă ocazia să învățăm din experiența acumulată de el în toți anii de voluntariat. Activitatea de leadership din cadrul organizației i-au completat vasta experiență de muncă, i-au dat curaj și l-au adus în preajma altor oameni talentați și muncitori, așa cum e și el.

Astfel, a decis să devină antreprenor în domeniul HoReCa în urmă cu aproape 4 ani.

Stelian Burduhos și-a făcut timp să ne descrie parcursul său profesional, precum și proiectele care îl pasionează, de care se ocupă după program.

Alexandra: În primul rând, spune-mi, te rog, cum ai ajuns să faci parte din JCI?

Stelian: Aveam un amic care făcea parte din grupul de iniţiativă JCI din Cluj-Napoca şi m-a invitat într-o seară, prin toamna anului 2008, să particip la un eveniment ce se numea la momentul respectiv Business Club (astăzi redenumit ca Serile JCI).

A fost mai mult o întâlnire restrânsă, majoritatea celor prezenţi fiind membri, însă mi-a plăcut foarte mult atmosfera deschisă şi prietenoasă, abordarea spre schimbarea de idei şi calitatea speakerului. A urmat pentru mine un internship de 4 luni în Germania, dar la întoarcere am decis să mă alătur organizaţiei şi, în scurt timp, eram printre cei mai activi. A urmat o călătorie de 9 ani, cu proiecte şi activitaţi multiple şi diverse, diferite funcţii de leadership, deplasări şi conferinţe internaţionale.

A: Ce te motivează? De ce faci voluntariat şi ce înseamnă pentru tine?

S: Proactivitatea şi gândirea orientată spre soluţii. Fac parte din categoria celor care cred că trebuie “sa pui mâna” dacă vrei să se întâmple ceva.

Fac voluntariat pentru că îmi doresc să contribui la bunăstarea celor din jur şi, implicit, la bunăstarea mea personală. Am încercat mereu să inoculez şi în organizaţie o gândire de genul “oferă şi vei primi în schimb”, iar la interviuri am încurajat candidații să adopte această atitudine în detrimentul uneia în care aștepți să ţi se ofere ceva. Cred cu tărie că orice organizație iţi poate oferi cel mult un cadru de dezvoltare, însă modul în care îl valorifici ține strict de fiecare dintre noi.

A: Ai fost președinte JCI Cluj. Ce ai învățat din această experiență şi cum te-a ajutat în carieră?

S: A fost o experiență provocatoare, în special la vârsta de 24 de ani, şi cred ca o pot compara cu un internship pe poziția de CEO, deşi nu se fac internshipuri pe postul acesta.

Chiar dacă au fost multe momente dificile, la sfârșitul mandatului am rămas cu lecţii valoroase despre răbdare, despre cât de important este să delegi şi să acorzi încredere, cum să iei deciziile importante pentru organizaţie, chiar şi când sunt în detrimentul unei persoane, ce înseamnă să faci proiecte cu 0 resurse, când e momentul să renunţi şi să spui NU şi că, oricât ţi-ai dori, nu le poţi face pe toate şi nu poţi mulţumi pe toată lumea. Toate aceste lecţii au avut un rol major în gândirea mea ulterioară şi în modul în care mi-am dezvoltat parcursul profesional.

 

“Experiența de leadership este bazată foarte mult și pe greșeli, nu doar pe reușite”

 

A: Spune-mi, te rog, care au fost principalele provocări în funcția de președinte JCI România. Cum le-ai gestionat?

S: Cea mai mare provocare a fost legată de coordonarea Boardului Național, deoarece îmi creasem la nivelul organizaţiei o imagine de perfecţionist şi de cineva care caută standarde înalte la cei cu care lucrează. Efectul a fost ca am avut o echipă de oameni foarte capabili, dar care simţeau nevoia să valideze cu mine orice acţiune pe care o făceau, chiar dacă era vorba de un task minor.

Astfel, m-am trezit că vorbeam zilnic cu cineva din echipa de 11 oameni şi rulam foarte multă informație, iar după câteva luni am simțit că urmează un burnout. Am schimbat ulterior abordarea prin discuții individuale cu fiecare VP, în care le-am explicat că am încredere în capacitățile lor şi că experiența lor de leadership este bazată foarte mult și pe greșeli, nu doar pe reușite. Cred că e important să oferi autonomie și suport. Am văzut pe pielea mea efectele atunci când ești “control freak”.

A: Ai vreun proiect sau vreo direcție preferată în voluntariat? Fie din JCI, fie din alte organizații/ inițiative.

S: Sunt extrem de bucuros să văd la ce nivel a ajuns Food Waste Combat, poate şi pentru că businessul meu este în relație strânsă cu mâncarea și pentru că este un proiect pe care l-am “importat” în timpul mandatului meu de președinte JCI Cluj de la prietenii noștri din JCI Izmir, Turcia. Cred că este un exemplu foarte bun de proiect cu impact real și măsurabil, care tratează o problemă reală şi nu doar consecințele ei.

Sunt mai multe proiecte care îmi plac, în unele am fost implicat direct și în altele am oferit suport şi resurse, dar nu pot să zic ca mă limitez la o direcție ci mai degrabă la relevanță. Din păcate, am văzut și multe proiecte care nu au efecte sustenabile și măsurabile, și sunt doar consumatoare de resurse care ar putea fi gestionate altfel, printr-un management inteligent.

A: În JCI sunt organizate multe evenimente internaționale. Ne poți povesti cum e la un astfel de eveniment? Care ți-a plăcut cel mai mult?

S: Cred că experiența unui eveniment internațional este atât de amplă, încât ar fi nevoie de un articol dedicat. Cele mai importante de sumarizat sunt energia şi vibraţia comună a membrilor, care, indiferent din ce colţ al lumii provin, au un numitor comun în valorile JCI. Asta se poate observa uşor în toate interacțiunile, fie că e vorba de seminarii şi workshopuri, captivantele competiții de dezbatere, AG-uri, fie de, evident, ceremoniile frumoase şi celebrele party-uri din fiecare seară.

Evenimentele astea intră, cu siguranţă, în categoria “trebuie să o trăieşti ca să înţelegi despre ce e vorba” şi am încurajat mereu colegii să participe. Sunt convins că experienţa de membru JCI este incompletă fără participarea la conferinţe și fără interacţionarea cu networkul global.

A: Cum te-a ajutat experiența din JCI şi din alte proiecte în parcursul tău profesional?

S: Cel mai important aspect pe care mi l-a oferit JCI este curajul. Am găsit inspiraţie în colegii mei care sunt activi în domenii foarte diverse şi care mi-au insuflat un mindset constructiv, în care totul este posibil dacă iţi propui şi te ţii de visele tale. La asta aş mai adăuga know-how-ul şi reţeaua de oameni de calitate.

Am prieteni în multe ţări şi chiar şi parteneri de afaceri dintre cei pe care i-am cunoscut prin intermediul JCI. Am ajuns în contexte în care mi-ar fi fost greu de imaginat că pot ajunge şi care mi-au schimbat radical perspectivele şi modul în care abordez orice topic în prezent.

A: Înainte de a fi antreprenor, în ce domenii ai mai lucrat?

S: În foarte multe şi chiar glumeam în anul 4 de facultate că în timp ce colegii mei nu lucraseră aproape niciodată, eu eram sătul de muncă. Am început să lucrez la 15 ani, nu pentru că eram nevoit, ci pentru că voiam o oarecare independență şi să văd ce presupune munca. Am lucrat o scurtă perioada în construcţii şi a fost un mare factor motivator să nu ajung să mai fac asta. Ulterior, am lucrat aproape 6 ani în fiecare weekend în calitate de coordonator de echipe de catering la nunţi şi evenimente, 2 ani în asigurări, specialist marketing pe fonduri de investiţii, expert într-un proiect pe fonduri europene şi ca freelancer în mai multe proiecte de consultanţă şi formare profesională.

A: Cum ai decis să îți deschizi o afacere?

S: Am tatonat cu ideea foarte mult timp, însă aveam clasica rezervă faţă de incertitudinea şi riscurile pe care le aduce antreprenoriatul. În 2015 m-am convins că e momentul potrivit şi că dacă nu o făceam atunci, nu o voi mai face niciodată. La asta s-a adăugat faptul că nu mă împăcam foarte bine cu statutul de subordonat şi cu programul fix. Acum, într-adevăr programul nu mai este fix, dar e mult mai lung :).

A: Cum se numește afacerea ta şi care este domeniul de activitate?

Firma se numeşte Horeca Land şi ne ocupăm cu comercializarea de echipamente profesionale HoReCa, amenajarea locaţiilor de tip food-retail (suntem reprezentanţii în Europa de Est pentru un studio prestigios din Italia), construcţia de foodtrucks şi de concepte mobile, precum şi consultanță specializată în această industrie.

A: Uitându-te înapoi, la începutul tău că antreprenor, ce ți-ar plăcea să fi știut? Cu alte cuvinte, ce sfaturi ai pentru antreprenorii la început de drum?

S: Sunt două elemente care au fost şi sunt provocatoare pentru mine: cel financiar şi resursele umane. Abia după ce am deschis firma am început să înțeleg complexitatea şi importanța cashflow-ului, și cât de mult te pot ajuta cunoștințele cât mai solide la acest capitol. De  asemenea, nu mi-am imaginat cât poate fi de greu să găsești oameni compatibili cu care să lucrezi și care să îți împărtășească pasiunea pentru a livra soluții și experiențe de calitate clienților, care să nu fie motivați doar de remunerația unui job.

Drept urmare, sfatul meu pentru cei la început de drum este să își facă bine temele de business (deși o să apară multe lecții valoroase doar când derulezi activitatea) și să caute din timp sau, dacă au posibilitatea, să încerce să îi formeze direct pe cei cu care o să lucreze.

A: Cum reușești să îți faci timp pentru afacere şi pentru activitățile personale?

S: Sunt norocos că am ales un domeniu care îmi oferă libertatea să amestec utilul cu plăcutul. Astfel, reuşesc să îmbin deplasările şi munca de teren pe la diverse locaţii cu experimentarea de locuri noi, a gastronomiei locale şi relaxării. E un plus şi faptul că am reuşit să dezvoltăm relaţii de prietenie cu majoritatea clienţilor şi ne bucurăm când putem să le oferim soluţii rapide şi personalizate.

A: Ce te pasionează? Ce faci cu plăcere în timpul liber, în afară de voluntariat?

S: Îmi place foarte mult să gătesc şi e o manieră prin care mă relaxez. Am început să fiu mai atent la ce mănânc şi, odată cu asta, să fac şi mai multă mişcare, sportul fiind crucial pentru a-ţi menţine mintea cât mai sănătoasă. Weekendurile sunt dedicate ieşirilor în natură şi cititului, pe care nu îl fac atât de mult pe cât mi-aş dori. Anul acesta pe bucket list sunt călăritul şi cursul de scufundări pe care îl voi face în vacanţa următoare :).

Un interviu realizat de Alexandra Irina Pintican.