Pentru că Food Waste Combat al JCI Cluj a devenit peste noapte proiect-vedetă și eu, odată cu el, mi s-a solicitat o mică intervenție pe acest blog. Să povestesc oamenilor mai multe despre ce-a însemnat TEDx Eroilor Award și cum am ajuns aici.  

O să încep din capul locului cu o precizare importantă: sunt coordonatorul proiectului Food Waste Combat și cred în el mai mult decât în orice altă inițiativă din care am făcut parte. Dar nu sunt singură în el – în spate sunt o mână de oameni care au inițiat, au crescut și hrănesc acest proiect. Datorită unora dintre ei am ales să întru în JCI și tot lor le datorez și curajul de a-l fi adus până la planurile din 2017, care ne-au adus finanțarea TEDx.

Să vă zic cum a fost: am decis anul trecut că proiectul început în 2014 a crescut suficient cât să facă lucruri mari în 2017. Tot anul trecut, când l-am văzut pe George de la “O masă calda” la TEDx Eroilor, am decis că pe scenă aia voi fi curând și eu cu Food Waste Combat. Așa că în ianuarie, am desenat planul proiectului pentru 2017. Și în martie am aplicat la finanțarea de la Primărie, că nu mergea pe nasturi proiectul. Proiectul n-a obținut finanțare, așa că tot fără bani am rămas. Cu mult entuziasm și contacte din ce mai multe și utile proiectului, dar tot fără buget dedicat. Așa că, odată cu lansarea programului TEDx Eroilor, mi s-au activat toate antenuțele și am încropit repede formularul de aplicare. Au fost foarte de ajutor și cei de la TEDx Eroilor, care la info session-ul de dinainte, au răspuns punctual la toate întrebările și asta mi-a dat curaj să aplic.

Condițiile de participare în competiție erau ca acel proiect să rezolve o problemă a comunității, să fie replicabil în județele din preajmă și să se poată susține financiar și după epuizarea premiului de 4000 EUR. Bifat! M-am bucurat succesiv la fel de intens: când am ajuns din cele 22 de proiecte în semifinală cu alte 5 și apoi în finală cu alte 3 proiecte. În semifinală, citind lista de proiecte, mi-am zis că toate-s frumoase și idei foarte bune, oare eu aș vota Food Waste Combat înaintea lor? Și atunci am primit prima lecție din această aventură: câți oameni ajută fiecare din ele? Multe sunt extrem de merituoase, însă la o scară mai mare, nu toate produc același impact, cel mai important criteriu la proiectele comunitare.

În semifinală, am dat de oamenii frumoși din celelalte proiecte, îi știam aproape pe toți, și a fost o plăcere și chiar  experiență în sine de a stă puțin cu ei, așteptând să expun proiectul. Pentru că erau puțini oameni în sală, am ales să risc timpul de 5 minute pentru discurs ca să explic problema risipei alimentare cu fructele lovite și legumele inestetice. Am căutat în 4 magazine de cartier o banană super coaptă și un măr lovit. În supermarketuri n-aveam nicio șansă să le găsesc.

Am avut emoţii mari când am intrat în sală, dar după prima propoziţie, am dat de un sentiment fabulos, de mult firesc, ce nu m-a mai încercat vreodată: eram acolo pentru a face rost de finanţare proiectului, pentru a-i motiva pe cei din echipă că se poate face tot ce vrem să facem şi pentru a arăta lumii ce este de fapt risipa alimentară. Şi o asemenea miză m-a ţinut foarte concentrată şi coerentă. Am ieşit de acolo cu zâmbetul pe buze şi cu Vlad încercând să mă tempereze, că deja mă entuziasmasem prea tare şi povesteam tuturor cum să reducă risipă în propriile case, care nu era subiect de finanţare. 😉

În ideea că ajungem în finală, m-a lovit grija a ce voi purta pe scena TEDx Eroilor – am căutat chestii roşii prin garderobă (m-a învăţat Steli că aşa se face). Apoi am tresărit la fiecare notificare de Gmail. Şi, pentru că n-am văzut prezentarea celorlalte proiecte, am fost constant îngrijorată că nu avem şanse la finală. Şi apoi, pam: emailul de confirmare!

Am găsit ce să port, am făcut discursul, l-am repetat de 6 ori pisicii şi 1 dată soţului. Mă încadram în cele 5 minute, totul era sub control. Şi de marţi până vineri, când am aflat că avem prezentarea, am avut de gestionat un gol ciudat în stomac.

La prezentarea propriu-zisă, am cunoscut labirintul din spatele scenei Casei de Cultură, am stat cu speakerii TEDx şi cu cei din Award. Toţi nişte oameni cu care ţi-e mai mare dragul să petreci timpul. Andra, Balazs şi cei de la Dog Assist sunt nişte grozavi! Microfonul nu a putut fi montat prea uşor, că m-am trezit eu să port o rochie mai ciudată, aşa că l-am pus cumva în spate şi strâns lipit de gură, de mi s-a auzit respiraţia la fiecare 2 propoziţii pe scenă.

Dar a ieşit! şi a ieşit chiar bine discursul! L-am zis pe tot şi cele 5 minute au zburat ca şi cum n-ar fi fost. Şi apoi, ajunsă acasă, am realizat că nu m-am gândit la cum vom prezenta proiectul la colţul Impact Hub. Echipa FWC avusese un gând să ducem cu noi cuptorul electric mobil, să îi lăsăm pe cei curioşi să piseze bananele cu pete şi să facă chiar ei banana bread. Şi să miroase toată Casă de Cultură a găteală de la colţul Food Waste Combat. Nu ca să mituim votanţii, ci pentru că nu este nimic mai eficient decât demonstraţiile practice pentru a înţelege lupta contra risipei. Dar ne-am limitat la soluţii mai puţin îmbătătoare 😉 Am făcut iar o excursie lungă prin piaţă și supermarketurile din Mănăştur sâmbătă dimineaţă, până am dat de nişte morcovi ciudaţi, ridichi diforme şi un pătrunjel spiralat de arătat oamenilor. Şi-n loc de flori, am pus pătrunjel şi mărar în vază. Cu fluturaşii, broşurile noastre pentru redus risipa şi lingurile gravate cu logo-ul proiectului, m-am prezentat sâmbătă la Casă de Cultură, gata de expus proiectul oricui trecea pe-acolo.

Am fost foarte mirată de câţi oameni au venit să ne spună că ne-au votat, de câţi au ascultat cu interes tot discursul de vineri. Unii au venit să ne zică că le place mult de noi, alţii că vor să-l facă şi în alte oraşe. Doi oameni chiar ne-au cerut să ducem proiectul şi-n şcolile unde predau ei. Şi am primit chiar nişte îmbrăţişări pentru ideea de proiect. A două lecţie din aventură TEDxEroilor: sunt mulţi cei care vor să rezolve probleme, ca noi cei din Food Waste Combat. Şi publicul TEDx e mai frumos decât credeam. Nici nu îmi imaginăm că o să mă bucure atât de tare acest eveniment.

Şi apoi a venit, în sfârşit, anunţul de premiere. Decizia finală a aparţinut publicului. Cele 4 proiecte ajunse în finală erau toate socotite valide pentru finanţare de către juriu. Dar când a fost nevoie să urc pe scenă pentru a lua premiul, mi-am şters o lacrimă de obrazul lui Steli (d-aia l-am pupat) şi m-am uitat prima oară la cei din rândul 2- acolo erau cam toţi cei din JCI. Oamenii care au aplaudat furtunos la auzirea anunţului şi la care m-am uitat foarte încrezătoare când am fost pe scenă.

Ultima lecţie din aventură TEDxEroilor: dacă crezi într-un proiect şi arăţi tuturor cât de mult îţi pasă, e cel mai eficient mod de a-ţi câştigă adepţi. Tu trebuie să fii primul şi cel mai bun ambasador al proiectelor în care crezi.

Cami Gui
Project Manager Food Waste Combat