JCI Talks | Dăm „cărțile pe față”, cu Victor Miron

Încă din primii ani ai vieții, cu toții am avut contact cu lectura. Cărțile ne-au călăuzit de multe ori pașii spre lumi fantastice, personaje magice ne-au fost alături în fel de fel de aventuri, și am avut multe lucruri de învățat cu fiecare pagină în parte.

Distribuie

Share on facebook
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

Noi, cei de la JCI Cluj, ne dorim să aducem în fața comunității oameni pasionați și curajoși, care doresc să schimbe în bine lumea din jurul lor. Alături de noi îl avem acum pe Victor Miron, om pasionat de lectură și curator al TEDxZorilor. El a pornit în 2014 proiectul „Cărțile pe față” printr-o serie de selfie-uri pe rețelele sociale, iar ulterior inițiativa s-a dezvoltat prin multiple acțiuni, precum: biblioteca la un service auto, Gala Cititorilor, căsuțe pentru cărți în spații verzi, clubul de lectură Vocea Cititorului, și multe altele. El ne-a vorbit despre rolul lecturii în viața lui (spoiler alert, ne-a oferit și câteva recomandări minunate), despre ideea de lifelong learning, dar și despre cel mai recent proiect al său, BookTruck.

JCI Cluj: Unii oameni se inspiră din cărți pentru a-și îmbunătăți viața personală, în timp ce alții devin motivați să facă schimbări în jurul lor. Tu ai decis să promovezi lectura în rândul tuturor, fie ei elevi, studenți, părinți, bunici, oameni de toate categoriile. Și așa ai pornit la drum în 2014 cu proiectul „Cărțile pe față”. Spune-ne, te rog, mai multe despre el!

Victor Miron:  Am început campania dintr-o joacă mai mult. La final de 2013 mi-am făcut o serie de rezoluții pentru anul care urma, printre care și să citesc mai mult. De atunci și până acum, citesc minim o oră pe zi. Ce m-a frapat cel mai mult atunci la început a fost faptul că începusem să am o imaginație mult mai bogată, și îmi veneau mult mai ușor ideile. Văzând cât de bine îmi face să citesc, am decis să îi încurajez și pe alții să o facă, și am început prin sincronizarea pozei de profil de pe Facebook cu un selfie cu ceea ce citeam la vremea respectivă, sugerând faptul că lecturile noastre ni se vor „citi pe față” prin felul în care ne exprimăm. Cred cu tărie în faptul că suntem ceea ce citim – practic, operele noastre preferate reflectă multe lucruri despre cine suntem ca persoane. Proiectul a prins avânt atunci când cei de la Bookstory au fost de acord să ofere o reducere de 10% celor care „își dau cărțile pe față”; inițiativa a devenit știre, și sute de oameni s-au alăturat într-un timp foarte scurt. De atunci încolo, am continuat să realizez diverse acțiuni legate de lectură, și le-am dezvoltat pe cele care au prins la public.

 

JCI Cluj: Ai îndemnat mulți oameni să fie curajoși, să posteze despre cărțile pe care le-au citit, să fie deschiși spre lectură și mai apoi să-și îndrepte ochii spre lume. A existat ceva anume care te-a motivat să fii atât de implicat în viața comunității?

V.M.: Mă consider un idealist cu inițiativă tot datorită cărților; unele personaje din cărți m-au ghidat în activitățile mele legate de zona de implicare civică. Câteva personaje de suflet pentru mine sunt micul prinț, prințul Mîșkin, Don Quijote, Mircea Eliade cu adolescentul miop – în general, aceste tipologii idealiste m-au îndemnat să vreau și să îndrăznesc să fac lucruri. Atunci când sunt într-un impas, încerc să relaționez cu ele, de exemplu: ce ar fi făcut idiotul lui Dostoievksi în locul meu?

 

JCI Cluj: Drumul tău prin literatură nu ți-a purtat pașii doar prin părțile lecturii, ci și în zona creației. Ce te-a inspirat să faci tranziția de la cititor la scriitor? De asemenea, ai în plan să lansezi vreo carte nouă pe viitor?

V.M.: Mă consider într-o mai mare măsură cititor decât scriitor, însă curiozitatea m-a mânat în îndrăzneala de a publica, de a scrie. Am mers de multe ori la cursuri de tango, și compar această activitate cu lectura și scrisul: când citești, tu ești cel condus pe pașii scriitorului, și am devenit curios să văd cum ar fi dacă aș conduce eu dansul, dacă aș scrie. Mi se pare că, până acum, mi s-a potrivit mai bine să scriu poezii de dragoste, dar am experimentat și cu alte tipuri de texte. Sunt și un mare fan al acestui fenomen de spoken word poetry. În acest an al pandemiei am început să țin un jurnal, și chiar ajută să-ți ordonezi gândurile, să internalizezi și să-ți observi viața, și chiar recomand tuturor să facă acest lucru.

 

JCI Cluj: Toate proiectele în care te-ai implicat în ultimii ani au un numitor comun: ideea de învățare continuă și împărtășire de idei. Ce presupune pentru tine acest stil de lifelong learning? Și cum putem să îl implementăm și noi în viețile noastre?

V.M.: Foarte pe scurt, pot asocia acest concept cu deviza: „Cât ești în viață, învață!” Învățarea nu se termină odată cu încheierea studiilor, și nici nu ar trebui să se facă în mod forțat, exclusiv pentru note, premii sau diplome. Asta ne sperie, și uităm uneori că învățăm pentru noi, e o bogăție interioară care te ajută întreaga viață. E un prilej bun să ne autodescoperim permanent, să aflăm noi aspecte despre lume, și putem afla că suntem capabili de lucruri nebănuite.

 

JCI Cluj: Multe din poveștile din cărți pot avea o asemănare izbitoare cu realitatea, sau invers. La momentul de față, care e sursa ta de inspirație? Există vreo carte sau vreun loc la care te întorci de fiecare dată când simți nevoia să îți reîncarci bateriile spirituale și să prinzi forțe noi?

V.M.: Revin aici la ideea că suntem ceea ce citim, și vreau să o completez: suntem și ceea ce REcitim. Mă întorc cu drag la unele cărți, precum „Cele patruzeci de legi ale iubirii” de Elif Shafak, sau „Micul Prinț”. Desigur, sursele de inspirație sunt atât de numeroase în ziua de azi, pe internet, prin biblioteci, prin librării. Foarte des urmăresc discursuri TED (care uneori funcționează pe post de trailer ale cărților speakerilor, într-un fel), și de multe ori vizionez poezii sub forma de spoken word poetry, care îmi plac foarte mult. Ele ne fac să trăim emoții deosebite.

 

JCI Cluj: Tema celei mai recente conferințe TEDxZorilor a fost „Books Worth Reading”, și pornind de la aceasta, vrem să te întrebăm: ce recomandări de lectură ai pentru noi?

V.M.: Pe lângă ce am recomandat deja, pot spune că, pentru mine, a fost de foarte mare folos „The Element” a lui Sir Ken Robinson, care ne arată cum fiecare om este creativ în felul său. Chiar acum ascult „Lost Connections” a lui Johann Hari, o carte despre anxietate și depresie, unde se explică și care sunt cauzele lor (pe lângă cele biologice) și ce remedii posibile există. În carte se face o comparație inedită între junk food și „junk values”, și suntem invitați să avem grijă ce valori avem și cum le ierarhizăm. Din categoria ficțiune, vă invit cu drag să citiți „Un veac de singurătate” a lui Gabriel Garcia Marquez; chiar am discutat despre ea recent la un club de lectură la biblioteca județeană. Este o carte totalmente fascinantă, sunt atâtea întâmplări și experiențe pe care cel mai probabil nu le vom putea trăi, însă cred că o să îi țină pe oameni lipiți de ea, limbajul este îngrijit și personajele sunt memorabile.

 

JCI Cluj: Consideri că lectura este maleabilă pe sufletele cititorilor?

V.M.: Da, aici e nevoie de deschidere din partea cititorului, depinde de fiecare cât de dispus e să observe, să internalizeze, să asculte până la capăt o idee. Bineînțeles, dacă treci de 50-100 de pagini și cartea tot nu te-a prins, recomand să o lași deoparte și să o reiei în altă perioadă. Eu am o regulă de o săptămână: dacă nu reușesc să termin o carte într-o săptămână, o las deoparte și încep altceva, pentru că sunt prea multe cărți bune de citit ca să rămâi blocat în ceva. De obicei, citesc două cărți în același timp: dimineața prefer cărțile de idei, de non-ficțiune, ca să înțeleg pe ce lume trăiesc, iar seara citesc roman sau poezie, ca să uit pe ce lume trăiesc.

 

JCI Cluj: Acum ai demarat proiectul BookTruck. Spune-ne, te rog, mai multe despre el! Cui se adresează și cum putem contribui?

V.M.: BookTruck-ul înseamnă, în principiu, o bibliotecă pe roți care să meargă în zone unde nu sunt biblioteci, fie că sunt ele sate, cartiere sau orașe mai mici, și e ceva ce mi-am dorit de mult timp să facem. În perioada pandemiei am stat la părinții mei, la Vechea, comuna Chinteni, care e chiar lângă Cluj, și am văzut că nu există nicio bibliotecă aici. O astfel de mașină, echipată cu 500-1500 de „cărți putere”, ar putea merge în 20 de sate pe lună, și să ofere spre împrumut gratuit cărți în principal tinerilor și copiilor, dar și oamenilor de toate vârstele. Prin puterea exemplului, părinții cititori îi pot îndemna și pe cei mici să se deschidă spre lectură. Oricine dorește să doneze cărți sau bani sau vrea să se implice este foarte binevenit! Ne dorim să facem cât mai multe BookTruck-uri de acest gen, pentru a duce cărți în cât mai multe locații, și de fapt planul ar fi ca, odată cu venirea mașinii în sat, să facem și multe alte activități, precum workshop-uri de citire, scriere creativă, fotografie, teatru, muzică. Mai mult, am putea chiar introduce conceptul de „human library”: să invităm oameni cu diferite profesii care să le vorbească tinerilor despre ce înseamnă să lucrezi în acel domeniu.

 *Articol realizat de Andra Mocanu.

Scroll to Top